Domnul Și-a adus aminte de cele ce spusese Sarei și Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise.
Sara a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.
Avraam a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.
Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.
Avraam era în vârstă de o sută de ani la nașterea fiului său Isaac.
Și Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi va râde de mine.â€
Și a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da ţâţă la copii? Și totuÈ™i i-am născut un fiu la bătrâneÅ£e!â€
Copilul s-a făcut mare și a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac.
Sara a văzut râzând pe fiul pe care-l născuse lui Avraam egipteanca Agar.
Și a zis lui Avraam: „IzgoneÈ™te pe roaba aceasta È™i pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va moÈ™teni împreună cu fiul meu, cu Isaac.â€
Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său.
Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhnești de cuvintele acestea, din pricina copilului și din pricina roabei tale; fă Sarei tot ce-ţi cere, căci numai din Isaac va ieși o sămânţă care va purta cu adevărat numele tău.
Dar È™i pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămânÅ£a ta.â€
A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă, a luat pâine și un burduf cu apă, pe care i l-a dat Agarei și i l-a pus pe umăr; i-a dat și copilul și i-a dat drumul. Ea a plecat și a rătăcit prin pustia Beer-Șeba.
Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiș
și s-a dus de a șezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!†A șezut dar în faţa lui la o parte, a ridicat glasul și a început să plângă.
Dumnezeu a auzit glasul copilului, și Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar și i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.
Scoală-te, ia copilul È™i Å£ine-l de mână, căci voi face din el un neam mare.â€
Și Dumnezeu i-a deschis ochii și ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă și a dat copilului să bea.
Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie și a ajuns vânător cu arcul.
A locuit în pustiul Paran și mama sa i-a luat o nevastă din ţara Egiptului.
În vremea aceea, Abimelec, însoţit de Picol, căpetenia oștirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.
Jură-mi acum, aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înÈ™ela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoÅ£ii mei, È™i că vei avea faţă de mine È™i faţă de Å£ara în care locuieÈ™ti ca străin aceeaÈ™i bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.â€
Avraam a zis: „Jur!â€
Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fântână de apă, pe care puseseră mâna cu sila robii lui Abimelec.
Abimelec a răspuns: „Nu È™tiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de È™tire È™i nici eu nu aflu decât azi.â€
Și Avraam a luat oi și boi, pe care i-a dat lui Abimelec, și au făcut legământ amândoi.
Avraam a pus deoparte șapte mielușele din turmă.
Și Abimelec a zis lui Avraam: „Ce sunt aceste È™apte mieluÈ™ele pe care le-ai pus deoparte?â€
El a răspuns: „Trebuie să primeÈ™ti din mâna mea aceste È™apte mieluÈ™ele, pentru ca să-mi slujească de mărturie că am săpat fântâna aceasta.â€
Iată de ce locul acela se numește Beer-Șeba, căci acolo și-au jurat ei credinţă unul altuia.
Astfel au făcut ei legământ la Beer-Șeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oștirii sale, și s-au întors în ţara filistenilor.
Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Șeba și a chemat acolo Numele Domnului Dumnezeului celui veșnic.
Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara filistenilor.